marafet s.n., s.m. I s.n. 1 (de obicei la pl. marafeturi; fam.; adesea deprec.) v. Capriciu. Chef. Fandoseală. Fandosire. Fantezie. Fason. Maimuțăreală. Maimuțărie. Moft. Naz. Poftă. Prosteală¹. Toană¹. 2 (fam.) v. Bagatelă. Fleac. Nimic. 3 (reg.) v. Ghidușie. Glumă. Năzbâtie. Năzdrăvănie. Nebunie. Poznă. Ștrengărie. 4 (înv.) v. Abilitate. Destoinicie. Dexteritate. Dibăcie. Ingeniozitate. Iscusință. Isteție. Istețime. Îndemânare. Manualitate. Practică (v. practic). Pricepere. Știință. Talent. Ușurință. 5 (înv.) v. Carieră. Îndeletnicire. Meserie. Ocupație. Profesie. 6 (de obicei la pl. marafeturi; înv.) v. Abilitate. Artificiu. Stratagemă. Subterfugiu. Șiretenie¹. Șiretlic. Șmecherie. Tertip. Truc. Viclenie. Vicleșug. Vulpenie. 7 (înv.) v. Intrigă. Mașinație. Uneltire. II s.m. (la pl. marafeți; fin.; arg.) v. Avere. Avut¹. Bani (v. ban).