marcă¹ s.f. I 1 semn, <înv.> însemnătură, notă. Vitele fiecărui proprietar au mărci distinctive, pentru a putea fi recunoscute cu ușurință. 2 (inform.) etichetă. Marca este semnul sau ansamblul de semne care servesc pentru identificarea unei anumite instrucțiuni în programul unui calculator. 3 (j. de noroc) fisă, jeton, <înv.> socotea Mărcile înlocuiesc banii. 4 (herald.; înv.) v. Armoarii. Blazon. Emblemă. Stemă. 5 (înv.) v. Insignă. Însemn. II fig. atribut, calitate, caracter, caracteristică (v. caracteristic), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, semn caracteristic, semn distinctiv, specific, urmă, <fig.> amprentă, întipărire, pecete, sigiliu, ștampilă, timbru, tipar, trăsătură, valență, <fig.; rar> profil, stambă, <fig.; înv.> stemă, trăsură. Educația este o marcă a civilizației.