maț s.n. I 1 (anat.) intestin¹, <înv. și pop.> vintre (v. vintre), <reg.> ie². Mațul este o parte a aparatului digestiv. 2 (la pl. mațe; anat.; înv. și pop.) v. Abdomen. Burtă. Pântece. 3 (la pl. mațe; anat.; înv. și pop.) v. Stomac. 4 (art.; anat.; pop.) mațul cel gros – mațul curului = mațul dosului = mațul gros = mațul șezutului = mațul umblării v. Colon³. Intestin gros (v. intestin¹); mațul cel subțire = mațul subțire v. Intestin subțire (v. intestin¹). Intestinul subțire (v. intestin¹). 5 fig. (la pl. mațe; ca ansamblu al facultăților afective și morale ale oamenilor, ca centru și simbol al vieții sufletești; înv.) v. Inimă. Suflet. II (p. anal.) 1 (pop.) v. Furtun. 2 fig. (înv.) v. Adânc. Adâncime. Afund. Baiere (v. baier). Fund. Măruntaie. Profunzime. Străfund. III 1 (la pl.; iht.; reg.) mațe-negre v. Scobar¹ (Chondrostoma nasus). 2 (art.; anat.; reg.) mațul lupului v. Beregată. Gâtlej.