MECET, meceturi, s. n. (Învechit) Casă de cult pentru religia musulmană, mai mică decît geamia; moschee mică. Strigă pașa-al Diului, Din vîrful mecetului. TEODORESCU, P. P. 480. ♦ Cimitir (turcesc). Să-l fi dus la mecet, în poala lui Maomet. TEODORESCU, P. P. 131. ♦ Fig. (Ironic) Consistoriu bisericesc. Ei, ce mai zice mecetul despre popia voastră? CREANGĂ, A. 107.