MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost distins cu o medalie. V. d e c o r a t. Tu, al doilea bogoslov, medaliat, și să nu te duci la Academie? CONTEMPORANUL, IV, 6. Fresca, desemnărilor și a picturilor foștilor elevi medaliați. ARDELEANU, U. D. 85. ◊ (Substantivat) Se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați. CARAGIALE, O. III, 46. - Pronunțat: -li-at. - Pl.: medaliați, -te. – De la medalie, după fr. médaillé.