mediu¹ s.n. 1 (urmat de determ. care indică felul) ambianță, ambient, ambiental, anturaj, lume, societate, <înv.> mijloc, <fig.> aer¹, atmosferă, cadru, cerc, climat, sferă, <fig.; rar> pepinieră, <fig.; înv.> ocol. Lucrează într-un mediu benefic pentru formarea lui profesională. 2 (constr. cu verbe ca „a fi”, „a se afla”, „a se simți”, „a trăi”) element. Când se află la mare, este în mediul lui. 3 (înv.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Cale. Chip. Fel. Formă. Manieră. Metodă. Mijloc. Mod. Modalitate. Posibilitate. Procedare. Procedeu. Procedură. Sistem.