meleag s.n. I 1 loc, regiune, tărâm, teritoriu, ținut, zonă, <rar> țărm, <reg.> obleaguri (v. obleagă), <înv.> despus, turc.; înv.> aralâc. În peregrinările sale a străbătut multe meleaguri. Vrea să cunoască obiceiurile meleagului unde face cercetarea folclorică. 2 plai, regiune, ținut, <înv.> plăiet. După mulți ani petrecuți în străinătate, se întoarce pe meleagurile sale natale. 3 (în opoz. cu „depărtare”; reg.) v. Apropiere. Împrejurime. Jur². Preajmă. Proximitate. Vecinătate. II fig. (rar; de obicei urmat de determ. care indică felul) v. Arenă. Domeniu. Plan. Sector. Șantier. Tărâm. Teren.