MELENÁȘ s. m. (Transilv.) Diminutiv hipocoristic al lui m e l e a n ; flăcăiaș, fecioraș. Se uita batjocoritor la Ion. . . și-și zicea mereu mai mulțumit: "Stai, melenașule, stai să vezi tu cine-i Vasile!¹! REBREANU, I. 258. Era un melenaș în floarea vieții. PRECUP, P. 55. Cît va fi stat el p-acolo, cine mai știe, destul că s-a trezit melenaș de nu-i mai erau bune hainele, că-i erau prea mici. RETEGANUL, P. P. 41. Am iubit un melenaș Cu buzele făguraș. VICIU, GL. 59. - Pl.: mélenași. – Melean + suf. -aș.