melodie s.f. I 1 (muz.) cântec, compoziție, muzică, <livr.> melopee, melos, <livr.> song, <pop.> zicală, <înv.> notă, peasnă, scopos. Ultima sa melodie a devenit șlagăr. 2 (muz.) arie³, cântec, <înv.> aer¹. Soprana a interpretat o melodie din Traviata. 3 (muz.) linie melodică. Interpretul execută perfect melodia. 4 (muz.) cânt, cântare, cântat¹, cântec, <rar> sunet, <pop.> viers. Din camera copilului se aude melodia duioasă a mamei. 5 (lit.) armonie¹, cantabilitate, eufonie, muzicalitate, sonoritate, <fig.> muzică. Melodia versurilor eminesciene este unică. 6 (rar) v. Inflexiune. Intonare. Intonație. Mlădiere. Modulare. Modulație. Ton². Tonalitate. II (arg.) v. Delațiune. Denunț. Denunțare.