membrană s.f. 1 (anat.; adesea urmat de determ.) pieliță, <înv. și reg.> pielcuță, pojghiță, <reg.> piele, pieloteie, pielușină. Membrana delimitează, acoperă, leagă sau susține anumite organe sau părți de organe. 2 (bot.; adesea urmat de determ.) pieliță, <reg.> piele, pieloteie, pielușică. Membrana delimitează, acoperă, leagă sau susține anumite părți ale plantelor. 3 (biol., anat.) membrană bazală = lamă bazală. Membrana bazală este situată la baza epiteliilor și a numeroase tipuri de celule, distribuția ei reflectând funcții multiple de susținere și de schimb; membrană celulară = membrană plasmatică = plasmalemă. Membrana plasmatică reglează schimburile dintre celulă și mediu; membrană deciduă = caducă (v. caduc), deciduă (v. deciduu). Membrana deciduă este eliminată, împreună cu placenta, la naștere; membrană olfactivă = mucoasă olfactivă. Membrana olfactivă căptușește pereții cavității nazale; membrană otolitică = membrană statoconială. Membrana otolitică este un strat gelatinos care conține otoliții; membrană seroasă = seroasă (v. seros). Membrana seroasă acoperă unele organe ale cavității toracice sau abdominale ori tapisează cavitățile închise ale organismului (peritoneu, pleură, pericard); membrană sinovială = sinovială. Membrana sinovială este membrana seroasă din cavitatea articulațiilor și din tecile tendoanelor, care secretă sinovia; membrană statoconială = membrană otolitică. 4 cămașă, <rar> cămășuială. Membrana acoperă unele obiecte sau piese. 5 (tehn.) diafragmă. Membrana este o placă elastică, subțire, care poate vibra, producând, transmițând sau reproducând sunetele. 6 (înv.) v. Pergament.