MEZÉL¹ s. n. (Mai ales la pl.; învechit Mezelic (1); (sens curent) nume generic da unor preparate alimentare de tipul salamului. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad. CANTA, LET. III, 180/9 Este purtător de grijă a mezelilor ce se aduc de la beciul domnesc. GHEORGHACI, LET. III, 303/24 Și din bucatele cele mai alese ce se pun înaintei domnului și din mezele trimite domnul pe talgeri pe la arhierei. id. ib. 304/22, cf. PONTBRIANT, D. Băcanul a încărcat un coș mare cu fel de fe de mezeluri și cu vreo douăzeci de sticle de vin. CARAGIALE, O. I, 132. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, ap. TDRG. Masa era plină ci tot felul de mezeluri. . . Cuconul Ieni lăuda într-una măslinele și icrele de chefal. N. REV. R. I 71. Mezelurile se caracterizează printr-o valoare alimentară mare. LTR². - Pl.: mezeluri și (învechit) mezele. – Și (învechit) mezíleá s. f. – Din tc. meze.