mișelie s.f. 1 abjecție, abominație, fărădelege, infamie, josnicie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, sceleratețe, scelerație, ticăloșenie, ticăloșie, turpiditate, turpitudine, <livr. > ignominie, indignitate, <înv. și pop.> rău, urgie, <pop. și fam.> blestemăție, parșivenie, <pop.> becisnicie, <reg.> mârșăvenie, <înv.> bazaconie, blestemăciune, diavolie, mișelătate, nebunie, neștiință, neștiut¹, neștiutură, păcătuință, păgânătate, păgânie, răutate, verigășie, <fran.; rar> platitudine, <fran.; înv.> vilenie, <turc.; înv.> răzilet, <fig.> murdărie, <fig.; pop.> scârnăvie, spurcăciune, <fig.; înv. și reg.> tină, <fig.; înv.> necurat, necurăție, necurățire, nimicire. Pentru bani este capabil de orice mișelie. 2 (înv.) v. Deșertăciune. Inutilitate. Nimic. Nimicnicie. Vanitate. Zădărnicie. 3 (înv.) v. Lipsă. Mizerie. Nevoie. Penurie. Privațiune. Sărăcie.