Definiția cu ID-ul 503008:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
miasmă (miasme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte).
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
miasmă (miasme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte).