micime s.f. I (indică dimensiunea) 1 <livr.> exiguitate, <rar> micie, micșorime. Îi place acest bibelou pentru micimea lui. 2 puținătate. Are un suflet mare în raport cu micimea trupului său. 3 (în opoz. cu „lungime”) scurtime. Articolul nu a fost publicat din cauza micimii și a superficialității lui. 4 îngustime, strâmtime, <livr.> exiguitate, <rar> strâmtețe, strâmtoare, <înv. și reg.> strâmteală, <înv.> strâmtorare, strâmtură, strânsoare. Micimea străzilor este specifică orașelor italiene. II (indică durata) scurtime, <înv. > scurtare, scurtă (v. scurt). Este cunoscută micimea vieții unei efemeride. III fig. (indică valoarea, calitatea) meschinărie, <fig.> îngustime, <fig.; înv.> mărunțime. Multă micime este în ziua de astăzi!