mielocit sn [At: DN³ / P: mi-e~ / Pl: ~e / E: fr myélocyte, eg myelocyte] (Blg) Celulă precursoare a leucocitelor care se găsește normal în măduva osoasă roșie și care apare în sânge în cazuri de leucemie.

MIELOCIT s.n. Nucleu al celulelor nervoase din măduva osoasă roșie. [Pron. mi-e-. / < fr. myélocyte, cf. gr. myelos – măduvă, kytos – celulă].

MIELOCIT s. n. celulă din măduva osoasă, care provine din mieloblast. (< fr. myélocyte)

mielocit s. n. (sil. mi-e-), pl. mielocite

MIELO- „măduvă, medular”. ◊ gr. myelos „măduvă” > fr. myélo-, germ. id., engl. id., it. mielo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a măduvei osoase, din care iau naștere leucocitele polinucleare din sînge; sin. granuloblast; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a măduvei spinării, în exteriorul coloanei vertebrale; sin. meningomielocel; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel₂), s. n., tip de meningocel spinal caracterizat printr-o dilatație chistică a canalului medular central; sin. hidromielocel; ~cit (v. -cit), s. n., celulă din măduva oaselor, făcînd parte din seria granulocitară; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., prezența excesivă a mielocitelor în sînge; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., viciu de dezvoltare a măduvei spinării; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Studiu al formațiilor celulare din măduva generatoare de țesut sanguin. 2. Radiografie a coloanei vertebrale, după injectarea canalului rahidian cu o substanță de contrast; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă și calitativă a componentelor celulare din măduva hematopoetică; ~id (v. -id), adj., care este în legătură cu măduva osoasă; ~limfocit (v. limfo-, v. -cit), s. n., limfocit de dimensiuni mici format în măduva oaselor; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de ramolire a măduvei spinării; ~meningocel (v. meningo-, v. -cel₂), s. n., tip de meningocel în care măduva spinării și rădăcinile lui sînt incluse în sac; ~meningocistocel (v. meningo-, v. -cisto-, v. cel₂), s. n., malformație complexă care rezultă din asocierea unui mielocistocel cu un mielomeningocel; ~mer (v. -mer), s. n., segment din măduva spinării; ~monocit (v. mono-, v. -cit), s. n., monocit dezvoltat în măduva oaselor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile măduvei spinării; ~plast (v. -plast), s. n., leucocit din măduva oaselor; ~por (v. -por), s. m., deschidere sau canal în măduva spinării; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces de sclerozare a măduvei osoase sau a măduvei spinării; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a măduvei spinării; ~trop (v. -trop), adj., care are afinitate pentru măduva spinării.

MIELOCÍT (< fr., engl.) s. n. Celulă a măduvei osoase provenită din mioblast, care dă naștere granulocitelor din sânge după felul granulațiilor din citoplasmă, se disting următoarele tipuri de m.: neutrofite, eozinofile și bazofile. M. sunt prezente în număr foarte mare în unele forme de leucemie.