miji vb. IV. I 1 intr. (despre fenomene luminoase) a apărea, a se arăta, a se ivi, a răsări¹, <reg.> a se iți, a (se) slomni, <fig.> a zâmbi. Ceața nu s-a împrăștiat, deși zorii au mijit. 2 intr. (bot.; despre plante) a apărea, a se arăta, a crește, a germina, a ieși, a se ivi, a încolți, a răsări¹, <rar> a lăstări, <reg.> a se cățăla, a se cățelări, a se cățeli, a năstimi, a oteși². În grădină au mijit ghioceii. 3 tr. (compl. indică ochii) a întredeschide. A mijit ochii și a văzut soarele răsărind. II tr., refl. fig. (înv.; compl. sau sub. indică oameni) v. Călăuzi. Conduce. Dirija. Ghida. Îndruma. Pilota. Povățui. Sfătui.