MILARET subst. (Olt.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Număr sau cantitate mare, belșug de. . . Pe-atunci. . . aveau milaret de vite. Cine mai erau ca ei prin împrejur. ȘEZ. XVIII, 54, cf. DUMITRAȘCU, STR. 27, LEXIC REG. 30. - Etimologia necunoscută. Cf. m i l ă r i e.