militar, -ă s.m., adj. (milit.) I s.m. ostaș, oștean, soldat, <pop.> cătană, panțir, stratiot, <reg.> radavoi, <înv.> luător de sold, om de oaste, om de război, oștenitoriu, oștitor, săgar, voinic, voinic de oaste, <înv.; meton.> oaste, <turc.; înv.> cui, <poetic> viteaz, <meton.> uniformă (v. uniform), <arg.> oagăr. Este militar de carieră. Militarii sunt oameni de onoare. II adj. 1 cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, <rar> marțial, <pop.> cătănesc, <înv.> oștenesc, oștesc, slujitoresc, voinicesc. Nu a făcut armata, întrucât nu-i place regimul militar. Viața militară l-a disciplinat. 2 (despre conflicte) armat. Conflictele militare provoacă multe victime umane.