Definiția cu ID-ul 1328770:

Tezaur

MINEI1 s. n. Carte bisericească ortodoxă cuprinzînd 12 părți (pentru cele 12 luni ale anului), în care sînt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. V. m i n o l o g h i o n. 12 mineae (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 196/8. Să citești în mineu la oct. 14 viața ei. . . petrecută în mare dumnedzeire. M. COSTIN, ap. GÎDEI, 315. D[A]mn[e]dzăiască și sv[i]ntă carte scoasă de pre greceaște. . . din 12 miniae a sv[î]ntei besearici. DOSOFTEI, ap. GCR I, 251/13. Ce să cîntă cînd iaste slava sf[î]ntului la mineai. MINEIUL (1 776), 196v1/30, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Arăt ce fel de cărți să fie: 2 tacîme minie de lună (a. 1818). IORGA, S. D. XII, 175, cf. LB, POLIZU. Am găsit. . . un volum . . . coprinzînd mineiul pe luna decembrie. ODOBESCU, S. I, 460, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. A strîns desigur partea cea mai însemnată din cele douăsprezece mineie. IORGA, L. R. 183. - Pl.: mineie. - Și: minéu s. n. – Din slavonul миней.