MIRAZ s. n. (Învechit) Moștenire; (în special) ceea ce îi revine cuiva pe neașteptate, la moartea unei rude care n-a avut copii. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. – Variante: mereaz (ARDELEANU, D. 294), miras (PANN, P. V. III 84, GORJAN, H. I 35, TEODORESCU, P. P. 586) s. n.