MIREÁNCĂ s. f. (Rar; în opoziție cu c ă l u g ă r i ț ă) Femeie laică; mireană. V. m i r e a n¹ (1). Veronico. . . cugeți să mă lași, să te faci m i r e a n c ă? GALACTION, O. 320. ◊ (Glumeț) Auzi treabă ! să se facă iar mireancă, de unde era oșteancă ? ALECSANDRI, T. 911. ◊ (Adjectival) Cela ce va apuca vreo muiare miriancă (m i r e a n ă MUNT.) de la mănăstire. . . să va certa cu moarte. PRAV. 194. - Pl.: mirence. – Mirean¹ + suf. -că.