misidie sf [At: ZANNE, P. II, 612 / Pl: ~ii / E: ngr μυσείδια] (Rar) Fizionomie.

misidie (fizionomie) (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. misidia (desp. -di-a), g.-d. art. misidiei; pl. misidii, art. misidiile (desp. -di-i-)

misidie (înv.) (-di-e) s. f., art. misidia (-di-a), g.-d. art. misidiei; pl. misidii, art. misidiile (-di-i-)

misidie s. f. (sil. -di-e), art. misidia (sil.-di-a), g.-d. art. misidiei; pl. misidii, art. misidiile (sil.-di-i-)

misidie, misidii, s.f. (înv.) fizionomie.

MISÍDIE s. f. (Rar) Fizionomie (a unei persoane). Misidii fără nuri, ca vinul fără gust. ZANNE, P. II, 612, cf. VIII, 338, DM. - Pl.: misidii. – Din ngr. μυσείδια.