MISTRIE s. f. 1. Unealtă de zidărie formată dintr-o placă subțire de oțel avînd la unul dintre capete un mîner de lemn, folosită la executarea unor lucrări de zidărie, mai ales la tencuit; (regional) mălaucă, mala¹, maia³, (învechit) maian. Cf. LB. Petrarii gătesc mai întii varul,îl amestecă cu năsip și apă, fac tencuială. . . și cu mistria pun pintre pietre de acea tencuială. DRĂGHICI, R. 44/26. Ce folos cu măestrie un perete-l vei spoi Dacă nu e din mistrie neted cum va trebui? PANN, P. V. I, 172/28, cf. POLIZU. Puneți mîna pe mistrie Calfe, ucenici. BOLLIAC, O. 94. Meșterul Manole. . . a contribuit cu mistria și cu dalta la prefacerea bisericei de la Argeș. ODOBESCU, S. II, 507. Păreții. . . sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165. Mistria sau măestria cu care se toarnă tencuiala și se bruftuiește zidul. DAMÉ, T. 103, cf. ALEXI, W. Turnau lut de dimineață pînă în seară, îl netezeau cu mistria. ANGHEL, PR. 178, cf. NICA, L. VAM., G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 100. Trebuie ca, mereu, neamul nostru . . . să-și cîștige plinea cu mistria? PAS, Z. I, 252. Dă-mi tăticule și mie O lopată și-o mistrie, V. ROM. martie 1954, 226, cf. H I, II, III, IV, X, XIV. Ad-o teslă și-o mistrie Să-mi fac casă de vecie! MARIAN, Î. 8, cf. CHEST. II 372/22, 373/40, ALR II/I h 241, A V 15, GLOSAR REG. ◊ (În contexte figurate) Parcă toate de pe lume Făcură anume Și-acu, dimpreună, Se-adunară. , . Plugurile cu gliile, Zîmbetul cu mistriile. DEȘLIU, G. 30. În ermetismul multor imagini. . . se aude clar zornăitul mistriei, al daltei. V. ROM. ianuarie 1 954, 154. ◊ F i g. Poetul nu se socoate numai martor și cronicar al timpului său, ci și constructor al edificiului socialist, pe schele, la înălțimi, cu mistria cuvîntului în mînă. CONTEMP. 1 961, nr. 782, 3/4. 2. (În argoul frizerilor) Brici. Cf. DR. VII, 164. – Pl.: mistrii. – Și: (regional) mistirie (GLOSAR REG.), misiríe (ALR II 3790/414), mestrie (LM, H X 33), măiestrie s. f. – Din ngr. μυστρί. – Măiestrie, prin apropiere de măiestrie¹.