mistuire s.f. 1 (fiziol.) digerare, digestie, <rar> mistuială, pepsie, stomac, <înv.> elaborație, omestitură. Există o gamă de alimente a căror mistuire se face cu greutate. 2 ardere, distrugere, nimicire, <pop. și fam.> prăpădire. Un incendiu a provocat mistuirea bunurilor din apartament.