mistuitor, ~oare a [At: PSALT. HUR. 24^r/12 / V: (înv) am~, amistuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mistui + -tor] 1 a (Înv; d. alimente) Care se mistuie (1) repede, bine, ușor. 2 a (înv; pex) Hrănitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge Si: distrugător, nimicitor. 4 a (Spc; d. foc) Care distruge prin ardere, prefacând în cenușă. 5-6 av, a (Fig; d. gânduri, sentimente, griji, suferințe etc.) (Într-un mod) chinuitor. 7-8 av, a (Într-un mod) care distruge încetul cu încetul. 9 a (Înv; pcf) Care salvează Si: mântuitor, salvator.