MÍSĂ s. f. 1. Mesă. După aceasta începe misa, și după graduale pășește regele la altariu. BARIȚIU, P. A. III, 449, cf. LM, GHEȚIE, R. M. 2. Compoziție muzicală pentru cor și soliști, adesea cu acompaniament instrumental, scrisă pe textul tradițional al liturghiei catolice. Cf.DN, DER. Pl.: mise. – Și: míșă s. f. ANON. CAR., LEX. MARS. 243, LB, PONTBRIANT, D., DR. X, 329. – Din lat. missa. – Mișă < magh. mise.