MITÍCĂ² s. m. Personaj care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea (introdus in literatura de I. L. CARAGIALE. Cf. BL XII, 59. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci, cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. - Pl. : mitici. - Și: (Transilv.) mitic s. m. Com. din ALBA-IULIA. – De la n. pr. Mitică (diminutiv al lui Dumitru).