7 definiții pentru mișuneală
Explicative DEX
MIȘUNEALĂ, mișuneli, s. f. (Rar) Mișunare. – Mișuna + suf. -eală.
MIȘUNEALĂ, mișuneli, s. f. (Rar) Mișunare. – Mișuna + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mișuneală sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 37 / Pl: ~eli / E: mișuni + -eală] (Rar) Aglomerație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȘUNEALĂ, mișuneli, s. f. Mișunare. Deodată începea să forfote, deșteptată, toată mișuneala celui un miliard jumătate de suflete. C. PETRESCU, R. DR. 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!mișuneală (rar) s. f., g.-d. art. mișunelii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mișuneală (rar) s. f., g.-d. art. mișunelii; pl. mișuneli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mișuneală s. f., g.-d. art. mișunelii; pl. mișuneli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MIȘUNEALĂ s. f. (Rar) Mișuială. Deodată începea să forfote, deșteptată, țoată mișuneala celui un miliard jumătate de suflete. C. PETRESCU, R. DR. 37. - Mișuni + suf. -eală.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mișuneală
mișuneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mișuneală, mișunelisubstantiv feminin
- 1. Mișunare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mișunare
- Deodată începea să forfote, deșteptată, toată mișuneala celui un miliard jumătate de suflete. C. PETRESCU, R. DR. 37. DLRLC
-
etimologie:
- Mișuna + -eală. DEX '98 DEX '09