MOȘIÉR s. m. Mare proprietar funciar; latifundiar. V. b o i e r. Un moșier mare avea o mulțime de țigani robi. N. A. BOGDAN, ap. TDRG. Oamenii politici, speculanți, arendași, moșieri treceau necontenit prin casa noastră. SADOVEANU, E. 174. Ca să nu supere prea mult pe moșier, se asocie și ea, conciliantă. CĂLINESCU, E. O. I, 53. Concluzia. . . a fost, spre marea bucurie a moșierilor adunați, că reforma agrară în Italia e. . . un mit. CONTEMP. 1948, nr. 106, 2/1. Fiecare sat din care a fost alungat moșierul exploatator, luîndu-i-se pămîntul, constituie acum un teren pe care omul muncii se va putea manifesta. ib. nr. 107, 1/1. – Pronunțat: -și-er. – Pl.: moșieri. - Și: (învechit) moșiár s. m. BARCIANU. – Moșie¹ + suf. -ar.