MOCĂNÍȚĂ s. f. 1. (Regional) Mocancă (1); epitet dat unei femei simple, necioplite, (regional) m o c a n ă. Com. din FRATA-CLUJ. 2. (Prin Transilv.) Numele unei rase de vaci. Mocănițele rășinărenilor, prin corcire cu rase mai perfecte, au degenerat în parte, pentru că încrucișarea urmată pe nimerite le-a făcut să-și piardă din vitalitatea și energia lor caracteristică. PĂCALĂ, M. R. 290. 3. Tren cu linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. Cf. BOGZA, Ț. 16. – Pl.: mocănițe. – Mocan¹ + suf. -iță.