MOLĂRÍ vb. IV = mălări¹. Cf. CALENDARIU (1844), 68/20. Unii molăresc sobele. CHEST. II 33/5. Icuana-i molârită cu sfînț. ALR II/I MN 142, 3 912/36, cf. ALRM II/I h 385/27, 29, 36, 76, bl vi, 180. Am chemat un meșter să-mi molărească casa. MAT. DIALECT, I, 182, cf. 285. ♦ A fotografia. Cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 20, LEXIC REG. 119. ◊ R e f l. Toți m-or întrebat. . . cum te-i molărit cu mine. BL XIII, 116. Ne-am molărit pentru buletin. CV 1950, nr. 4, 45. – Prez. ind.: molăresc.