MOLIPSÍRE s. f. Faptul de a (se) m o l i p s i, i n f e c t a r e, c o n t a m i n a r e, (rar) m o l i p s e a l ă; p. e x t. (învechit) molimă. Să afli încît s-au întinsu molipsirea (a. 1818). URICARIUL, V, 192/2. Întîmplîndu-se și molipsirea ciumei in Bacău (a. 1820). ib. X, 268. Cerăndu-și pretențăi pentru păgubirile ci li s-au întîmplat din pricina molipsirii ci au fost atunce (a. 1825). IORGA, S. D. VII, 101, cf. POLIZU, H. 118. N-ar fi scăpat doctorii îndeobște de holera indiească, dacă la patul bolnavului ar fi cuibul molipsirei. C. VÎRNAV, H. 47/13. Moartea se cășună prin molipsire, îndată ce produsul otrăvit. . . a găsit mijlocul d-a se străcura în torentul circulațiunii. MAN. SĂNĂT. 120/25. Acea sete de desfrînare îi împinge să se ducă într-acele vetre de molivsire. ib. 228/24, cf. 121/1. Oricine să ție cu stricteță această măsură feritoare de molipsire. CUPARENCU, V. 11/12. Cel mai bun mijloc pentru distrugerea șoarecilor de cîmp este molipsirea cu baccilul tifosului. CARABELLA, A. D. 23. – Pl.: molipsiri. – Și: (învechit) molivsire, molepsíre (POLIZU, H. 118, PONTBRIANT, D., LM), molevsire (COSTINESCU) s. f. – V. molipsi.