momire s.f. 1 ademenire, amăgire, înșelare¹, înșelăciune, înșelătorie, mistificare, păcăleală, păcălire, păcălit¹, trișare, <livr.> iluzionare, <rar> trișaj, trișerie, <pop.> amăgeală, momitură, <fam.> fentă, fraiereală, prostire¹, prostit¹, țepuire¹, <înv. și reg.> celușag, prilestire, șuteală¹, <reg.> celuială, celuire, cribdă, mâgliseală, mâglisire, păcală, tășcare, tășcătură, <înv.> amăgie, dezmântare, înceluială, înceluire, îngânătură, înșelătură, lâncotă, măglisitură, sminteală, uluire, <fig.> îmbrobodire, orbire, <fig.; fam.> carotă, pingelire, pingeluială, pingeluire. Momirea persoanelor în vârstă cu promisiuni mincinoase a devenit o modă. 2 ademenire, amăgire, atracție, ispită, ispitire, seducere, seducție, tentație, <pop.> momitură, <înv. și reg.> sminteală, <reg.> ademană, ademeneală, <înv.> blaznă, celuire, celuitură, iscușenie, ispiteală, ispitină, ispititură, năpastă, săblaznă, <fig.> nadă¹, <fig.; înv.> aromeală, aromire, înfrângere. Oferta de vacanță este doar o momire.