monstru s.m. I 1 (mitol., lit. de ficțiune, desene animate) arătare, creatură, pocitanie, pocitură, <rar> poghidanie, <pop. și fam.> arătanie, bâzdâganie, <pop.> gadină, <înv. și reg.> halovină, <reg.> budihace, buduhoală, hală, mirătură, mozomaină, nagubă, onanie², <înv.> arătătură, blaznă, încheietură, <fig.; înv.> coșcodan. De sub pod, în fața lui Făt-Frumos, a ieșit un monstru cu două capete. Viciile l-au transformat într-un monstru. 2 (adesea ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „ de”) hâdoșenie, hidoșenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, slutenie, slutitură, urâțenie, <rar> schilodenie, <pop. și fam.> spurcăciune. <pop.> hâzenie, hâzime, potcă, stropșitură, <fam.> aschimodie, <înv. și reg.> urâciune, <reg.> bondriș, năhoadă, znamenie, <înv.> sluțire. Se apropie de el un monstru. Un monstru de om i-a îngrozit pe toți. 3 (cinemat., muz., teatru) monstru sacru = divă¹, star, vedetă, <fig.> stea. Marilyn Monroe a fost unul dintre monștrii sacri ai cinematografului american. II fig. <fig.; fam.> balaur. Omul acesta este crud, un adevărat monstru.