MONSTRUOZITÁTE s. f. Ceea ce este ieșit din comun, anormal ca aspect, proporții etc. (producînd o impresie neplăcută, repulsie, groază etc.); ceea ce este îngrozitor, groaznic, oribil sau revoltător. Parlamentul. . . a tractat cele mai multe din acestea pretensiuni ale episcopilor ca monstruozități și le-a respins. BARIȚIU, P. A. II, 731. Era o monstruozitate a vedea o nație întreagă în cumpănă a-și pierde ființa. NEGRUZZI, S. I, 278. Pe vară-sa, fiica lui Rareș, și-o luă femeie, zidind pe temelia acestor monstruozități un nou regim. HASDEU, I. V. 6. Glndul că nevastă-mea ar putea veni singură, în zorii zilei, acasă, mi se părea o monstruozitate rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 132. Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122. Războaie, care să depășească în monstruozitatea lor tot ce a înregistrat. . . istoria. CONTEMP. 1950, nr. 185, 3/3. ◊ (Prin exagerare) Un articol de jurnal pus în rime, o monstruozitate literară. MAIORESCU, CR. I, 41. – Pronunțat: -stru-o-. – Pl.: monstruozități. – Din fr. monstruosité.