MONTÁJ s. n. 1. Faptul de a monta¹ (1); (concretizat) ansamblu, sistem realizat prin montare¹. Importanța preciziei execuției pieselor, în ceea ce privește dimensiunile lor, se evidențiază la montaj și mai cu seamă în cazul înlocuirii pieselor de schimb. IOANOVICI, TEHN. 369. Capul șurubului poate să mai aibă și alte forme speciale, după locul disponibil pentru montaj. SOARE, MAȘ. 11. Penele de reglaj se caracterizează. . . și prin faptul că montajul și demontajul lor nu se face prin lovituri de ciocan. id. ib. 50. Montajul de mașini și aparate. BO (1951), 785. Se întoarse lîngă masa de montaj și rîndui piesele. V. ROM. iulie 1954, 159. Sînt în curs de construire și montaj mari complexe ale industriei chimice. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. 2. (În pictură, grafică, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, în vederea obținerii unui ansamblu; (concretizat) ansamblu realizat printr-o astfel de reunire. Această idee este viu redată de un montaj fotografic care domină o parte din prima sală a expoziției. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 390. 3. Stabilire a ordinii, a lungimii etc. diferitelor imagini din care este alcătuit un film cinematografic, înainte de a fi definitiv terminat. Aceasta e arta montajului, aceasta e legea ecranului. CONTEMP. 1958, nr. 592, 4/4. Montaj radiofonic = dispunere în ordinea logică a momentelor reprezentative care alcătuiesc opere literare sau muzicale, în vederea prezentării lor în cadrul unei transmisiuni radiofonice – Pl.: montaje. - Și: (învechit) montágiu s. n. BUL. FIL. VI, 57. – Din fr. montage.