MORFOLIT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, fraze etc.) îngăimat, nedeslușit. Frazele morfolite ale acestuia n-au relevat decît tocmai neputința de a-și spune gîndul întreg. CONTEMP. 1948, nr. 106, 3/3. 2. (Despre obiecte) Mototolit, terfelit, stricat, murdărit. Cu registre pătate, morfolite . . . secretarii primesc înscrieri noi. PAS, Z. IV, 56. – Pl.: morfoliți, -te. – V. morfoli.