Definiția cu ID-ul 1339832:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MORMÎNTÁR1 s. n. (Învechit) Cavou, criptă, mormînt (I 1); p. e x t. cimitir. Ei erau deja naintea mormîntariului care se întindea în capătul satului. F (1874), 305, cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: mormîntare. – Mormînt + suf. -ar.