mortăciune [At: BIBLIA (1688), 273¹/24 / V: (îrg) ~cină, ~nă, ~ticină / Pl: ~ni / E: ml morticina] 1 sf Hoit. 2 sf (Pex) Cadavru. 3 sf (Fig) Ființă foarte slabă, lipsită de energie, de vigoare. 4 sf (Rel) Came de animal care n-a fost tăiat după ritual. 5 sf (Ban; Trs) Moroi² (1). 6 sf (Mun; lpl) Vreascuri. 7 a (Îrg; d. animale) Care a murit de moarte naturală. 8 a (Îrg; d. animale) Care a murit neînjunghiat. 9 a (Mtp; îs) Apă mortăcină Apă moartă (34). 10 sf (Reg) Boală molipsitoare. 11 sf (Îvr) Moarte (1).