MOTOC¹ s. m. (Regional) Motan (1), cotoi. Cf. lb. Au văzut. . . mîrtanul, motocul sau pisicul. ȚICHINDEAL, F. 147/13, cf. 257/14. Scăpînd de motoc odată, Un voinic de șoarece s-a ostenit la o baltă Să bea apă rece. F. (1877), 99. Și motocu Nu-și află locu. MARIAN, S. R. I, 32 cf. PAMFILE, J. II, 315, H VII 333. Un cojoc De motoc. ȘEZ. III, 199. Căpățîna porcului, Buzele motocului. MAT. FOLK. 1400, cf. VASILIU C. 182, I. CR. III, 308, ALR I 1 135/131, 140, 150, 217, 268, 360. – Pl.: motoci. – Și: mătóc s. m.. BARCIANU, DDRF. – Cf. m o t a n, m î t o c.