MOȘNEÁN, -Ă s. m. și f. 1. (Învechit și regional) Moștenitor (1); succesor. Cînd va fi un om bolnav și să va lăsa cuiva să moșnenească mult, puțin, ce va avea. . . , și acest moșnean nu va griji de dîns . . . , va piiarde moșneniia. PRAV. 93, cf. 92. Deaca sînt fii sînt și moșneani. DOSOFTEI, V. S. [prefață] 2^r/21. Vom rădica și pre moșneanul vostru. BIBLIA (1688), 230¹/19. Cu mila lui Dumnăzău, a Moldovii, moșnean, domn. CANTEMIR, HR. 49. ◊ (În contexte figurate) Ne-au făcut moșneani împărâțiii ceriului. VARLAAM, C. 106, cf. 143. Și-l făcu să fie moșnean raiului. NEAGOE, ÎNV. 187/20. Aidi, moșnean de vitejie ! I. VĂCĂRESCUL, P. 73/5. 2. (În orînduirea feudală, în Munt.) Țăran liber, proprietar al unei bucăți de pămînt (moștenite din tată în fiu); membru al unei obști sătești în devălmășie; (în orînduirea feudală, în Mold.) răzeș, (învechit și regional) moștean (2), moșinaș, (învechit) moșan (2), (învechit, rar) moșian. Cu mare blestem și groaznică afurisanie asupra tuturor delanilor și moșneanilor și împreajureanilor de acolo de la Topoloveni (a. 1696). ap. HEM 473. Cîtă parte de moșie au avut și în ce parte au ținut, în partea moșneanilor au în partea boiarilor Buicești (a. 1730). BUL. COM. IST. II, 247. Poprind toate veniturile moșănenilor. AMIRAS, LET. III, 128/13. Văzut-ai pe moșneni că trăiesc altfel, că să păstreadză din toate. JIPESCU, O. 67. Curtenii sau slujitorii erau din clasa moșnenilor, adecă a țăranilor proprietari de pămînt. XENOPOL, R. IV, 147, cf. 156. Stăpînirea în comun a multora din munții noștri de către urmașii moșului întîiu-proprietar, moșnenii. SĂM. IV, 875. Țăranii liberi, numiți răzeși în Moldova și moșneni în țara Bomânească, deși nu aveau șerbi pe moșiile lor, erau asimilați cu stăpînii de moșie. OȚETEA, T. V. 58, cf. 87. ♦ (Învechit și regional) Stăpîn, proprietar (al unei moșii¹ 1). Cine să va face moșnean pre dînsa, sau o va fura sau o va găsi înstreinată. . . cela să aibă a da seama (a. 1799). IORGA, S. D. XV₂, 270. Sosește aice și moșneanul moșiii. SBIERA, P. 174. 3. (Învechit și regional) Băștinaș. Zic cum sînt moșneani de acolo și tot acesta nume au avut și mai nainte. HERODOT (1645), 70. Va fi ca și cel de pămînt moșnean. BIBLIA (1688),48¹/54, cf. PRIBEAGUL, P. R. 56, ALR I 444/595, 720, 725, 746, 798, 810, 837, 850, 856, 860. – Pl.: moșneni, -e și (învechit) moșneani, -e. - Și: moșăneán, moștneán (TDRG), mușneániu (BUL. COM. IST. V, 218) s. m. – Cf. m o ș t e a n, m o ș a n, m o ș, m o ș i e¹.