MOȘNEÁNCĂ s. f. 1. (Învechit) Moștenitoare. V. m o ș t e n i t o r (1). Au dat toate moșiile la mîna Ilenei, ca la o moșineancă direaptă (a. 1716). URICARIUL, V, 371/3, cf. DDRF. 2. (Regional) Băștinașă. Cf. m o ș n e a n (3) (Fundata-Zărnești). ALR I 444/772. – Pl.: moșnence. - Și: (învechit) moșineáncă s. f. – Moșnean + suf.-că.