MOȘNEGUȚ, moșneguți, s. m. Diminutiv al lui moșneag (I 1). Niște moșneguți neputincioși... se trudesc amar să meargă înainte. AGÎRBICEANU, S. P. 37. Moșneguțului i-au părut foarte bine că-i așa de aproape de ținta sa. SBIERA, P. 78. Da parcă zăresc ceva colo, sub tufă. Un moșneguț! ALECSANDRI, T. I 430. ◊ Fig. Moșneguțu supărat, Șade-n margine de sat Și-n toate diminețile Își sloboade săgețile (Stupul). SADOVEANU, P. C. 15. Moșneguțul mititel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2.