MOȘÚC s. m. (Regional) Diminutiv al lui m o ș. 1. Cf. m o ș (I 1). Moșucul nostru iubiț ! Mîndre case-ai mai avut. MARIAN, Î. 541, cf. id. NU. 63. 2. Cf. m o ș (I 2). Cf. DDRF, TDRG. S-au dat peste cap și s-au făcut un moșuc mititel, mititel, dară bătrîn, bătrîn. SBIERA, P. 78. – Pl.: moșuci. – Moș + suf. --uc.