MUȚUNACHE s. m. invar. (Și în forma muțunachi) Păpușă (în teatrul de marionete) reprezentînd un personaj amuzant sau grotesc; fig. tînăr spilcuit, sclivisit; filfizon, fante, domnișor; maimuțoi. Radu se îndoaie nervos și trăsăturile feții i se frîng scurt, ca ale unui muțunache tras de sfoară în jos. CAMIL PETRESCU, T. II 79. Îmi face vină că mă îngraș. Că nu port straie ca primii-amorezi din film. Ar vrea să mă vadă un muțunache. C. PETRESCU, O. P. I 71. Nu e nevoie, cînd zîmbiți, să întindeți buzele pîn’ la ceafă... Mai cercați o dată. – Bucuros! Așa? (zîmbește). – Minunat! Parcă sînteți un muțunachi... ALECSANDRI, T. I 295. – Variantă: muțunachi s. m. invar.