MUCAVA s. f. 1. Produs de papetărie în formă de foi, cu grosimea de 0,6-7 mm, alcătuite din mai multe straturi fibroase identice, suprapuse, și folosit la legatul cărților, la fabricarea cutiilor etc. Tocuri [de] mucava (a. 1796). IORGA, S. D. VIII, 85. O foaie tipărită sau de hîrtie sau de macava. VÎRNAV, L. 149^v/8. Macava, cerneală, unt de lemn, lemne, cărbuni, lumînări la tipografie. CR (1829), 298^¹/19, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Tot ce privește pe legătorul de cărți și lucrătorul de carton (mucava). ODOBESCU, S. II, 94. O bucată de hîrtie ori de mucava. CARAGIALE, ap. ȘIO ll₁, 264, cf. TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Pe dreapta [era] depozitul de hîrtie, de mucava și de accesorii pentru papetărie. PAS, Z. I, 264. La cîteva sute de metri de malul Dunării se înalță clădirile fabricilor de mucava. SC]NTEIA, 1953, nr. 2 744. Scria învățătoru tabla . . . Tabla area de macava. VÎRCOL, V. 21. ◊ L o c. a d j. De mucava = (despre persoane) lipsit de personalitate, de valoare. Nu poți ascunde rînduielile firii, Nici împărații de mucava. DEȘLIU, G. 57. Dar cînd întîlnea în cale un impostor literar, o celebritate de mucava, cu ce violență conținută și neînduratâ le demasca nulitatea ! V. ROM. noiembrie 1953, 337 . ♦ (La pl.) Bucăți, coli de mucava (1). Cf. NICA, L. VAM. Macavale pe care urmează a se lipi tablele lancasterice. BULETIN, G. (1844), 188¹/4. Cărai, cu ceilalți ucenici, mucavale din magazie, PAS, Z. I, 270. 2. (Învechit; la pl.) Broderii de mătase pe carton (care se aduceau odinioară în țară de la Constantinopol). Cf. ȘIO II₁, 264. 3. (Regional) Mușama (1) (Peștișani-Tîrgu Jiu), ALRM II/I h 401/836. – Pl.: mucavale. - Și: (învechit și regional) macavá s. f. – Din tc. mukavva.