MUCENÍC¹ s. m. (Popular; de obicei la pl.) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănîncă în ziua de 9 martie; (regional) sfințișor, bradoș, brăduleț, brînduș. Sărbătoarea cea mai de căpetenie din luna lui martie este a sfinților, din 9 martie, în care zi fac și împart măcinici. MARIAN, S. R. II, 161. Mucenicii sînt covrigi de pastă de făină fierți în apă îndulcită cu zahăr și în care s-au mai pus miezuri de nuci pisate. MANOLESCU, I. 276. Sorbind el cea dinții strachină cu măcinici. KLOPȘTOCK, F. 49. Toți ai casei răsucesc și împletesc de zor mucenicii. CAMIL PETRESCU, O. I, 183. Făcea și mucenici. PAS, Z. I, 61. Ung prunii cu zamă de măcinici. H II 39. Mucenici, tăiței mari și lați ce se fac numai la ,.40 de sfinți„. VICIU, GL. 61. - Pl.: mucenici. – Și: (regional) măcenic (pl. măcenici și, n., măcenice, MARIAN, S. R. II, 161), măciníc s. m. Cf. rus. dial. мучник ”plăcintă de secară, lipie de grîu„, scr. m u č n i k ”spec de mălai„, slovacul m u č n i k ”plăcintă ceh. m o u č n i k „idem” (derivate din slav. comun moķa „făină”).