MUCEZÍ vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. A (se) m u c e g ă i. De să va tîmpla svînta cumenecătură să mucedzască sau să înghiațe. VARLAAM, C. 37. Hainele de pe dînsa se hărtuiseră, se muceziseră. ISPIRESCU. L. 144. Fînul este crud si dacă se cosește, . . . se mucezește. PAMFILE, A. R. 152. Spatele i-or putrezi, Brațele i-or mucezi. MARIAN, Î. 177. [Slănina] s-a mucezit, ALR II/I h 19/812. ◊ (În contexte figurate) Eu mă duc, mîndră, ca mîne, Inima la tin'rămîne. . . De-i vedea că înverzește Poți să tragi a mea nădejde: De-i vedea că s-a-nnegrit, S-a-nnegrit, A mucezit, Ia-ți nădejdea de la mine, Că eu nu mai știu de tine. JARNIK-BÎRSEANU, D. 338. Foicică mărăcine, Bucură-te, monăstire, Că frumoasă floare-ți vine. Nu vine să-mbobocească, Ci vine să odihnească, Ci vine să mucezească, în tine să putrezească. TEODORESCU, P. P. 288. ◊ F i g. Banii d-lui nu mucezesc niciodată. PR. DRAM. 278. Înainte mă rugau să merg pe la casele boierești și acum mi se mucezește cobza. ALECSANDRI, T. 80. ♦ F i g. (Despre oameni) A sta (multă vreme) în același loc ducînd o viață monotonă, ștearsă, lipsită de activitate. Bunul om mucezește în hanul lui Copoiu. NEGRUZZI, S. I, 238. Mă mucezisem la țeară, la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. 70. De cînd am venit la Lipsea, n-am ieșit din halat. Am mucezit de tot. CARAGIALE, O. VII, 40. Mucezi și el cîțiva ani pe tronul Moldovei. IORGA, C. I. I, 43. Dacă și-ar fi ascultat înclinarea . . . n-ar mucezi la o catedră de limba franceză. C. PETRESCU, R. DR. 300. Aici mucezește de la patru după amiaza pînă la opt, și de la zece seara pînă la două-trei de noapte. id. S. 107, cf. PĂS, Z. IV, 203. ♦ (Regional; despre metale) A (se) oxida, a (se) cocli (Boiu Mare-Baia Mare). Cf. ALRM SN I h 387/272. – Prez. ind.: mucezesc. – V. muced.