mucezi vb. IV. intr., refl. I 1 (despre, ziduri, pietre, materii organice etc.) a (se) mucegăi, <reg.> a (se) mucuri, a plesnevi, a (se) sfoiegi. Zidurile cetății au mucezit din cauza ploilor. Pâinea s-a mucezit. 2 (chim.; reg.; despre metale sau despre obiecte din metal) v. Cocli. Oxida. Patina. Rugini. II fig. (mai ales deprec.; despre oameni sau despre mintea, judecata etc. lor) <fig.> a mucegăi, a putrezi, a rugini.