MUCHELÉF adj. (Turcism învechit) Îmbrăcat îngrijit; cochet, elegant, dichisit, ferchezuit, spilcuit. Le-au ieșit o agă de la bostangi-pașa înainte, foarte muchelef. BELDIMAN, E. 127/30. Acesta. . . era muchelef la haine. GORJAN, H. II, 198/32. Mi-a căzut parte la braț un tînăr mărunțel. . . muchelef la haine. GHICA, S. 150. Toți junii muchelefi și spudaxiți aveau cîte o bibliotecă. FILIMON, O. I, 122. Să sperie cineva atît de mult pe un flăcăiaș așa de frumos și muchelef ! id. ib. 134. – Pl.: muchelefi. – Din tc. mükellef.